- devãlmãşíe
- s. f., art. devãlmãşía, g.-d. art. devãlmãşíei; pl. devãlmãşíi, art. devãlmãşíile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
devãlmãşíe
Look at other dictionaries:
devălmăşie — DEVĂLMĂŞÍE s.f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmaşi îl au asupra aceluiaşi bun nedivizat între ele în cote părţi. (Dicţionar de termeni juridici, Ed. Naţional, Bucureşti, 2000) Trimis de cmiehs, 29.10.2003.… … Dicționar Român
Boyar — This article refers to the aristocratic title of boyar . For the Boyar caste of India, see Boyar (caste). A boyar or bolyar ( bg. боляр or болярин, uk. буй or боярин, ru. боярин, ro. boier) was a member of the highest rank of the feudal Moscovian … Wikipedia
composesiune — COMPOSESIÚNE s. v. devălmăşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
devălmaş — DEVĂLMÁŞ, devălmaşi, s.m. Persoană care stăpânea în devălmăşie cu altele o suprafaţă de teren; p. ext. părtaş la o afacere. ♢ (Adjectival) Ţăran devălmaş. = De a valma + suf. aş. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 devălmáş s. m.,… … Dicționar Român
moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
obşte — ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general,… … Dicționar Român
rând — RÂND, rânduri, s.n. 1. Şir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinţe. ♢ loc. adv. De a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în şir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul… … Dicționar Român
răzeş — RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber,… … Dicționar Român
răzeşiţă — RĂZEŞÍŢĂ, răzeşiţe, s.f. (În evul mediu, în Moldova) Ţărancă liberă, proprietară de pământ; soţie de răzeş. – Răzeş + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răzeşíţă s. f., g. d. art. răzeşíţei; pl. răzeşíţe Trimis de… … Dicționar Român
